Parlamentul European

Ce face Parlamentul European

Parlamentul European decide asupra legislației UE, incluzând bugetul multianual, alături de Consiliul Uniunii Europene (guvernele statelor membre din Uniune). PE supraveghează activitățile altor instituții, precum Comisia Europeană.

Parlamentul alege Președintele Comisiei Europene și are un rol cheie în evaluarea comisarilor-desemnați prin intermediul audierilor individuale. Colegiul comisarilor, denumirea colectivă atribuită celor douăzeci și șapte de comisari, trebuie să obțină apoi avizul pozitiv al PE.

Deputații Parlamentului European sunt aleși în statele membre odată la cinci ani și reprezintă aproximativ 446 de milioane de cetățeni. De-a lungul anilor și în urma modificărilor succesive ale tratatelor europene, Parlamentul a dobândit importante competențe legislative și bugetare.

Cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Mai exact, statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de stat sau de guvern și în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în fața parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor lor.

De asemenea, competențele de supraveghere ale Parlamentului European s-au extins considerabil de-a lungul timpului. Acestea sunt exercitate, în principal, prin obligația Comisiei de a răspunde în fața Parlamentului European, de a-și susține propunerile și de a prezenta spre dezbatere un raport anual privind activitățile UE. Parlamentul poate adopta o moțiune de cenzură cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi, obligând membrii Comisiei Europene să demisioneze în bloc. Până în prezent, mai multe moțiuni au fost depuse la Parlament, însă niciuna nu a întrunit majoritatea necesară. Având în vedere că, în practică, și Consiliul UE răspunde întrebărilor parlamentare, Parlamentul are posibilitatea de a participa la dezbateri politice directe cu două instituții importante.

Rolurile Parlamentului European

Rol legislativ

Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.

Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.

Ia decizii cu privire la extinderea UE.

Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control

Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.

Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.

Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.

Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.

Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.

Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.

Participă la misiuni de observare a alegerilor.

Rol bugetar

Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.

Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Sediul

Sediul Parlamentului European se află la Strasbourg; la sediul respectiv se organizează cele 12 ședințe plenare lunare, inclusiv ședința bugetară. Au loc ședințe plenare suplimentare la Bruxelles, unde se întrunesc și comisiile. Pe de altă parte, sediul Secretariatului General al Parlamentului European se află la Luxemburg. Această concluzie a Consiliului European din anul 1992 a fost confirmată prin Tratatul de la Lisabona. Rezultatul nesatisfăcător al acestei decizii este faptul că deputații PE și o serie de funcționari și angajați ai Parlamentului trebuie să se deplaseze între Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg – o „navetă” foarte costisitoare.

Structura Parlamentului European

PREȘEDINTELE
14 vicepreședinți
5 chestori (cu funcție consultativă)

Președintele, vicepreședinții și chestorii (membri ai Parlamentului European cărora le sunt atribuite sarcinile interne administrative și financiare) alcătuiesc Biroul Parlamentului European, ales de către Parlamentul European pentru o perioadă de doi ani și jumătate. În plus, există o Conferință a președinților, care este alcătuită din președintele Parlamentului și președinții grupurilor politice. Aceasta răspunde de organizarea lucrărilor Parlamentului și de relațiile cu celelalte instituții ale UE și cu instituții din țările terțe.

Scurt istoric

Între 10-13 septembrie 1952, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a avut loc prima ședință a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 membri ai parlamentelor naționale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere. În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înființează Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea Generală, alcătuită atunci din 142 deputați, răspundea de toate cele trei comunități. Fără a beneficia de noi competențe, adunarea își schimbă totuși denumirea în Parlamentul European. În 1971 CE are un buget propriu, la elaborarea și adoptarea căruia participă și Adunarea. În 1979 au loc pentru prima dată alegeri directe pentru Parlamentul European. În 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se folosește pentru prima dată noțiunea de „Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse și în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege și fără acordul Consiliului de Miniștri și poate înființa comisii de investigație.