Curtea Europeană de Conturi

 

Curtea de Conturi a fost înființată la 22 iulie 1975 și și-a început activitatea la Luxemburg, în octombrie 1977. De atunci, a fost ridicată la rangul de instituție a Uniunii. Este formată din 27 de membri, număr egal cu cel al statelor membre din prezent. Aceștia sunt numiți pentru o perioadă de șase ani de către Consiliul UE, care aprobă, cu majoritate calificată și după consultarea Parlamentului European, lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru. Membrii îl desemnează din rândul lor pe președintele Curții de Conturi, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Sarcina Curții de Conturi este aceea de a stabili dacă toate veniturile au fost încasate, dacă toate cheltuielile au fost efectuate în mod legal și cu respectarea procedurilor în vigoare și dacă gestiunea financiară a fost corespunzătoare. Cel mai important instrument al Curții de Conturi este faptul că are dreptul să își facă publice constatările. Rezultatele anchetelor sale sunt rezumate într-un raport anual, la încheierea fiecărui exercițiu financiar, care este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și adus astfel în atenția publicului. Curtea de Conturi poate întocmi rapoarte speciale în orice moment cu privire la anumite domenii ale gestiunii financiare, acestea fiind, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial.

Ce face Curtea de Conturi

Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate corespunzător.

Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.

Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și guvernelor naționale.

Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul UE.

Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.

Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate de finanțele publice ale Uniunii.

Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

ce auditează

cum auditează

cum și unde își prezintă constatările.

Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.

Structura Curții Europene de Conturi

Structura Curții s-a dezvoltat în paralel cu evoluția Uniunii Europene. De la nouă membri și 120 de angajați în 1977, Curtea numără acum 27 de membri – repartizați în cinci camere – și aproape 900 de angajați cu sarcini de natură operațională sau administrativă, care provin din toate statele membre. 

Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un mandat de șase ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de trei ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.

Cum lucrează Curtea Europeană de Conturi

  • Audit financiar – examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.
  • Audit de conformitate – verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.
  • Audit al performanței – verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât mai puțin resurse, într-un mod cât mai economic.

Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.

Scurt istoric

Curtea de Conturi Europeană a fost creată într-un moment în care Comunitatea Europeană (precursoarea UE) urmărea să devină mai responsabilă din punct de vedere democratic în fața cetățenilor săi. Două evoluții‑cheie din perioada respectivă au fost extinderea competențelor Parlamentului în domeniul controlului bugetar și finanțarea integrală a bugetului Comunității Europene din resurse proprii. Comunitatea a devenit conștientă de faptul că avea nevoie și de un auditor extern complet independent, care să ajute Parlamentul și Consiliul să asigure controlul democratic al finanțelor sale. De la crearea Comunității în 1958, această sarcină fusese îndeplinită de o comisie de audit de mici dimensiuni care, după cum a devenit din ce în ce mai evident, nu dispunea de competențele și resursele necesare pentru a asigura un audit adecvat al bugetului aflat în creștere rapidă.

Curtea de Conturi Europeană a devenit o instituție europeană de sine stătătoare la 1 noiembrie 1993, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. Independența și autoritatea Curții au fost consolidate, dat fiind că ea se afla de acum înainte pe poziții egale cu Comisia, Consiliul și Parlamentul. De asemenea, Tratatul de la Maastricht a introdus ceea ce avea să devină un produs‑far al Curții – declarația de asigurare (DAS) anuală cu privire la fiabilitatea conturilor UE și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.