Consiliul European

 

Consiliul European reunește liderii Uniunii Europene (UE) pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările Uniunii Europene. Instituție ce nu face parte din Uniunea Europeană.

Consiliul European este una dintre cele șapte instituții oficiale ale Uniunii. El se prezintă sub formă de summituri (de obicei, trimestriale) ale liderilor statelor membre, prezidate de un președinte permanent. Consiliul European nu exercită atribuții legislative. Funcția sa este de a stabili liniile directoare generale ale politicii acțiunilor UE. Acest demers se realizează sub forma așa-numitelor „concluzii”, adoptate în consens și care includ decizii politice fundamentale sau formularea de instrucțiuni și orientări pentru Consiliu sau Comisia Europeană. Astfel, Consiliul European a condus activitățile legate de uniunea economică și monetară, Sistemul Monetar European, scrutinul direct pentru Parlament și o serie de aspecte privind aderarea.

Ce face Consiliul European

    • Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte legislative.
    • Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri mai joase de cooperare interguvernamentală.
    • Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de interesele strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.
    • Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la nivelul UE, cum ar fi Banca Central Europeană (BCE) și Comisia.

Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

    • să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere
    • să i se adreseze Consiliului UE.

Structura Consiliului European

Șefii de stat sau de guvern ai statelor membre
Președintele Consiliului European
Președintele Comisiei Europene
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de Securitate

Membrii Consiliului European sunt șefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre ale UE, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene.

De asemenea, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la reuniunile Consiliului European atunci când se discută chestiuni din domeniul afacerilor externe.

Consiliul European se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Printre altele, președintele are rolul de a reprezenta UE în relația cu țările din restul lumii.

Printre sarcinile președintelui se numără pregătirea și urmărirea lucrărilor Consiliului European și reprezentarea UE în cadrul reuniunilor la nivel înalt în domeniul politicii externe și de securitate comune.

Tratatul de la Lisabona a introdus funcția de președinte al Consiliului European. Președintele Consiliului European, spre deosebire de președinția de până acum, deține un mandat european, nu unul național, exersat la timp plin, cu o durată de 2 ani și jumătate. Președintele trebuie să fie o personalitate eminentă și să fie ales prin votul favorabil al majorității calificate a membrilor Consiliului European, fiind posibilă o singură realegere. Printre sarcinile președintelui se numără pregătirea și urmărirea lucrărilor Consiliului European și reprezentarea UE în cadrul reuniunilor la nivel înalt în domeniul politicii externe și de securitate comune.

Sediul și reuniunile Consiliului European

De obicei, Consiliul se reunește de patru ori pe an la Bruxelles, dar președintele poate convoca reuniuni suplimentare pentru a soluționa probleme urgente. Durata medie a reuniunilor este de două zile. Până în 2002 locul de întâlnire a Consiliului avea loc în statul ce deținea președinția rotativă. Anexa 22 la Tratatul de la Nisa a prevăzut că; „Începând cu 2002, o reuniune a Consiliului European per președinție va avea lor la Bruxelles. În cazul în care Uniunea va avea 18 membri, toate reuniunile Consiliului European vor avea loc la Bruxelles”.

Între 2002 și 2004 jumătate din reuniunile Consiliului au avut loc la Bruxelles iar după extinderea din 2004, toate reuniunile au loc în Bruxelles, în Clădirea Justus Lipsius, care este oficial sediul Consiliului European. Totuși, unele consilii extraordinare au avut loc în statul membru care deține președinția, de exemplu în 2003, a avut loc o reuniune la Roma, iar în 2005 în Hampton Court Palace din Londra. Deciziile se iau în general prin consens, cu unanimitate sau cu majoritate calificată în unele cazuri. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota. Stabilind sediul permanent la Bruxelles, a subliniat faptul că Consiliul European este o instituție a UE și nu un summit al statelor suverane.

Scurt istoric

Consiliul European reprezintă acum conferința la nivel înalt (summit) a șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene. Primul dintre aceste „summituri europene” a avut loc la Paris în 1961, ele devenind tot mai frecvente începând din 1969. Primul summit important a fost ținut după plecarea lui Charles de Gaulle la Haga în 1969, unde a s-a ajuns la un acord referitor la admiterea Marii Britanii în Comunitate și inițierea de politici de cooperare în afacerile externe (Cooperarea Politică Europeană) ducând integrarea peste obiectivele economice.

La reuniunea din decembrie 1974 ținut la Paris, urmând o propunere a președintelui francez Valery Giscard d’Estaing s-a convenit că este necesară o implicare politică în „scaunul gol al crizei” și al problemelor economice. PrimulConsiliu European, așa cum a devenit cunoscut, a avut loc la Dublin în 10-11 martie 1975 în timpul primei președinții Irlandeze a Consiliului Uniunii Europene.

În 1987, Consiliul a fost inclus în tratate pentru prima dată (Actul Unic European) iar rolul lui a fost definit pentru prima dată în Tratatul de la Maastricht. Actul Unic (1986) a inclus pentru prima dată Consiliul European în corpusul tratatelor comunitare, definindu-i componența și stabilind că se reunește de două ori pe an.

Tratatul de la Maastricht (1992) a formalizat rolul acestuia în cadrul procesului instituțional al UE. Tratatul de la Lisabona (cunoscut anterior ca Tratatul privind Uniunea Europeană, 2009) transformă Consiliul European într-o instituție a Uniunii Europene și definește sarcinile acestuia, care sunt de a „oferi Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și a-i defini orientările și prioritățile politice generale”. În 1987, Consiliul a fost inclus în tratate pentru prima dată (Actul Unic European) iar rolul lui a fost definit pentru prima dată în Tratatul de la Maastricht. 

Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”) au convenit să împartă secțiunea II a bugetului UE, motiv pentru care bugetul general are doar 10 secțiuni și nu 11, deși Consiliul European și Consiliul sunt instituții distincte.