Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene, independent din punct de vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.

Comisia este, în primul rând, „forța motrice” a politicii Uniunii. Ea se află la originea oricărei acțiuni a Uniunii, deoarece Comisiei îi revine obligația de a prezenta Consiliului propuneri și proiecte de acte legislative ale Uniunii (acesta este așa-numitul drept de inițiativă al Comisiei).

Comisia este totodată un „gardian al tratatelor”. Aceasta monitorizează aplicarea și punerea în aplicare a legislației primare și secundare a Uniunii de către statele membre, inițiază proceduri în cazuri de încălcare a dreptului Uniunii și, dacă este necesar, sesizează Curtea de Justiție cu privire la astfel de cazuri. Comisia intervine, de asemenea, în cazul încălcării dreptului Uniunii de către orice persoană fizică sau juridică, în special a dreptului european al concurenței, și impune sancțiuni drastice. De-a lungul ultimilor ani, eforturile pentru prevenirea încălcării normelor Uniunii constituie o componentă importantă a activităților Comisiei.

În strânsă legătură cu rolul de gardian al dreptului UE este sarcina de a reprezenta interesele Uniunii. În principiu, Comisia nu are dreptul de a servi alte interese în afara celor ale Uniunii. Aceasta trebuie să depună toate eforturile necesare, de multe ori prin negocieri dificile în cadrul Consiliului, pentru a pune pe primul plan interesul Uniunii și a ajunge la soluții de compromis în baza acestui interes. Astfel, Comisia joacă și rolul de mediator între statele membre, rol care, în virtutea neutralității sale, este deosebit de adecvat și adaptat situației.

Ce face Comisia Europeană

Propune noi acte legislative

Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

      • protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi abordate în mod eficient la nivel național
      • soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.

Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

      • Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.
      • Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
      • Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.

Garantează respectarea legislației UE

      • Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.

Reprezintă UE pe scena internațională

      • Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
      • Negociază acorduri internaționale în numele UE.

Structura Comisiei Europene

Președinte
Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte
8 vicepreședinți
18 de comisari

Comisia Europeană este alcătuită din 27 de membri, număr echivalent țărilor membre. În prezent, Comisia are 27 de comisari (cu funcții diferite). Comisia este condusă de un președinte care adoptă directivele în temeiul cărora Comisia își exercită atribuțiile și care adoptă deciziile referitoare la organizarea internă a Comisiei. Astfel, președintele are competența de a defini orientări și putere organizațională. Având la dispoziție aceste competențe, este responsabilitatea președintelui să se asigure că demersurile Comisiei sunt coerente și eficiente și că respectă principiul colegialității, reflectat în special prin adoptarea hotărârilor sub forma unui colectiv.

Comisarii constituie, sub coordonarea unui vicepreședinte, echipe de proiect responsabile pentru unul dintre următoarele domenii politice:

    1. uniunea energetică cu o politică orientată către viitor pentru protecția climatică;
    2. locuri de muncă, dezvoltare, investiții și competitivitate;
    3. piața internă digitală;
    4. moneda euro și dialogul social;
    5. buget și salariați.

Vicepreședinții acționează în numele președintelui, în calitate de reprezentanți ai acestuia. În domeniul lor de competență, aceștia gestionează și coordonează activitatea mai multor comisari. Un statut special este deținut de către prim-vicepreședinte, care deține rolul de „mână dreaptă” a președintelui și căruia îi sunt încredințate sarcini orizontale, de exemplu, o mai bună legiferare, relațiile între instituții, statul de drept și Carta drepturilor fundamentale. Astfel, nicio propunere a Comisiei nu poate ajunge în runda de consultări a Comisiei dacă nu a fost recunoscută în prealabil de către prim-vicepreședinte ca măsură necesară.

Președintele și membrii Comisiei sunt numiți pentru un mandat de cinci ani.

Scurt istoric

La început, fiecare comunitate avea propriul său organ executiv: Înalta Autoritate pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) din 1951 și câte o comisie pentru fiecare dintre cele două comunități create prin Tratatul de la Roma din 1957, CEE și Euratom. Prin intermediul Tratatului de fuziune din 8 aprilie1965, atât structurile executive ale CECO, CEE și Euratom, cât și bugetele acestor instituții (cea mai importantă dintre ele fiind Comisia) au fuzionat pentru a deveni o singură Comisie a Comunităților Europene. În 2002, la expirarea Tratatului CECO, survenită la 50 de ani de la instituire, s-a decis ca activele CECO să îi revină Comisiei, care urma să fie responsabilă pentru finalizarea operațiunilor în curs, pentru administrarea activelor CECO și pentru asigurarea finanțării activităților de cercetare din sectoarele aferente industriei cărbunelui și oțelului.